Grâu

Cultivarea,fertilizarea griului. Graul este cea mai importantă plantă cultivată din lume (în peste 100 de țări). Are mare importanță în industria alimentară și este utilizat îndeosebi pentru producerea de făină. Tulpinile rămase după recoltat sunt utilizate ca materie primă în fabricarea celulozei. De asemenea, se folosesc în furajarea animalelor sau ca ingrășămant organic. Tărîțele (reziduuri de la industria de morărarit) sunt un furaj concentrat, bogat în proteine și săruri minerale. Cultura grâului este bună premergătoare pentru majoritatea culturilor și are avantajul că este mecanizată 100%.

Cultivarea griului. Perioada de vegetație a grâului de toamnă dureaza 270-290 zile. În acest interval plantele de grâu trec prin urmatoarele faze fenologice:

• Germinarea: În condiții ideale de temperatură și umeditate grâul germinează în 8-10 zile. În condițiile din țara noastră, sunt necesare pentru răsărire 15-20 zile, din cauza lipsei de apa.

• Înrădăcinarea și formarea primelor frunze: Dupa răsărire, planta formeaza prima frunza și începe procesul de fotosinteză.

• Înfrățirea: Atunci când planta formeaza cea de-a treia frunza începe procesul de înfrățire. În mod normal, înfrățirea se realizează toamna și poate continuă în ferestrele iernii.

• Alungirea paiului: Începe atunci cand tulpina are 5 cm. Creșterile au loc pe baza meristemelor aflate la baza internodurilor.

• Înspicatul și înfloritul: Etapa de alungire a paiului este marcată de apariția spicului. După câteva zile are loc înfloritul. Florile se deschid și staminele devin vizibile.

• Formarea bobului: Dupa fecundare, bobul crește în lungime, apoi domină creșterea în grosime. Umplerea boabelor se realizează pe baza substanțelor asimilate de plantă în această perioadă.

Tehnologii de cultivarea a grâului.

Grâul este una dintre plantele care reacționează pozitiv la aplicarea îngrășămintelor organice și minerale, în toate condițiile climatice din țara noastră. Planta nu are un consum mare de elemente nutritive, însă grâul este foarte pretențios la fertilizare, din mai multe motive.

În primul rând, sistemul său radicular este slab dezvoltat și nu poate utiliza substanțele greu solubile din sol, elementele nutritive se absorb în cantitate mare într-un timp scurt, de la începutul formării paiului până la coacerea în lapte, astfel că plantele nu își mai pot asigura necesarul acestor elemente și în perioada următoare.

Fertilizarea grâului asigură un flux constant de substanțe nutritive grâului, astfel încât producția obținută să fie una cât mai mare.

Fertilizarea de toamnă a grâului

Grâul de toamnă trebuie să găsească în sol o cantitate mare și accesibilă de elemente nutritive, astfel încât să aibă cât mai multe resurse nutritive în toamnă și iarnă, când plantele vegetează în condiții de ger. Plantele consumă mai multe resurse nutritive toamna și pentru că aceasta este perioada de formare a aparatului radicular, de înfrățire a plantelor și de acumulare a rezervelor pentru iarnă.

Îngrășămintele minerale reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de creștere a producției la grâul de toamnă în toate zonele de cultură din România. Grâul de toamnă reacționează pozitiv la îngrășămintele cu azot și fosfor aplicate, iar importanța acestora este cu atât mai mare pe solurile sărace în azot, în zonele umede, în anii mai ploioși sau după plantele premergătoare care consumă o cantitate mare de azot – porumb, sfeclă pentru zahăr sau cartof. Plantele fertilizate toamna vor avea o energie funcțională ridicată, fapt care va determina o producție crescută, dar și scurtarea perioadei de vegetație.

Îngrășămintele organice frecvent utilizate sunt gunoiul semifermentat de grajd și mustul de gunoi. Acestea pot fi aplicate direct în cultura grâului, dar și plantelor premergătoare. Acest tip de îngrășământ este folosit cu precădere pe solurile foarte argiloase, pe cele puternic erodate sau prea ușoare, deoarece îngrășămintele organice au ca rol, pe lângă aportul nutritiv, și îmbunătățirea proprietăților fizice, chimice și biologice ale acestui sol.

Fertilizarea de primăvară a grâului

Fertilizarea de primăvară se face timpuriu, când grâul pornește în vegetație, iar solul conține puține elemente solubile. Fertilizarea trebuie făcută pe etape, în funcție de nevoile biologice ale plantelor. Se folosesc în special azotul, dar și ureea, cât timp temperaturile sunt situate sub 15°C.

Odată cu intrarea în vegetație, îngrășămintele trebuie aplicate dimineața, atunci când temperatura solului este încă sub 0°C. Îngrășămintele sunt esențiale în special pe câmpurile slab dezvoltate în toamnă, pentru a favoriza înfrățirea în primăvară. Însă pe câmpurile în care culturile sunt bine dezvoltate, îngrășămintele aplicate timpuriu cresc riscul frângerii plantelor, motiv pentru care este recomandată întârzierea îngrășării solului. Există mai multe scheme de fertilizare, iar alegerea celei pe care o veți urma depinde de mai mulți factori: tipul de sol, hibridul de grâu cultivat, clima zonei, densitatea semănatului, precum și producția planificată.

Azotul este principalul element nutritiv de care are nevoie grâul. Acesta ajută la dezvoltarea plantelor, le întărește structura și ajută la formarea componentelor de producție. Pentru solurile care sunt deja bogate în azot, suplimentarea cu acest element nutritiv poate duce la o dezvoltare prea puternică a vegetației, cu înfrățire mare și o cultură care consumă mai multă apă și elemente nutritive, mai vulnerabilă în fața bolilor.

Azotatul de amoniu este un îngrășământ cu efect acidifiant, care se prezintă sub forma unor granule solubile în apă. Se poate aplica pe toate tipurile de sol și la toate culturile, atât pentru fertilizarea de bază, cât și pentru următoarele tratamente de fertilizare din timpul perioadei de vegetație.

Ureea trebuie aplicată atât asupra solului, cât și a plantelor, însă nu în același timp cu semănatul, pentru a evita formarea amoniacului. Acesta poate răni germenii sau plantele tinere, încă nedezvoltate. Din acest motiv, este recomandat să încorporați îngrășământul, pentru a reduce pierderile.

Tehnologii de fertilizare foliara a griului.

Ținând cont de așteptările diverse ale fermierilor în domeniul nutriției culturilor, am pregătit trei propuneri complete de fertilizare foliară. Următoarele tehnologii au fost pregătite ca răspuns la aceste așteptări, pentru a optimiza nutriția culturilor și sunt ilustrative. Dacă aveți întrebări cu privire la detaliile tehnologiei și ajustarea dozajului individual al produselor indicate, vă rugăm să contactați echipa noastră.

Tehnologia de platină

Tehnologia de aur

Tehnologia de argint

Momentul potrivit pentru a recolta grâul este atunci când planta ajunge la maturitate, iar boabele prezintă o umiditate de 14-15%. În această perioadă, pierderile sunt minime, iar boabele pot fi păstrate în condiții optime, fără a mai fi necesare operațiunile speciale de uscare. Fermierii care cultivă grâu pe suprafețe foarte extinse încep uneori recoltarea chiar și la umidități de 16-17%, pentru a evita întârzierile. Recoltarea se încheie în momentul în care boabele au ajuns la o umiditate de 12-13%. Sub aceste valori, vor apărea pierderi cauzate de scuturare, din cauza supracoacerii boabelor, dar și a vremii nefavorabile. Perioada ideală de recoltare este de 5-8 zile, însă ea poate fi scurtată la 5-6 zile, în condiții de arșiță, și poate fi prelungită la 6-8 zile, în condiții de vreme cu umiditate ridicată.

Procesul de recoltare se realizează cu ajutorul combinelor universale autopropulsate. Pentru a evita pierderile de recoltă și spargerea boabelor la treierat, combinele trebuie reglate frecvent. La recoltare, culturile de grâu trebuie să fie uniform dezvoltate, lipsite de buruieni, iar plantele să nu fie căzute. Atunci când cultura de grâu a fost cuprinsă de buruieni sau plantele sunt căzute, recoltarea se va face în două etape. Prima etapă presupune tăierea plantelor la o înălțime de 15-20 cm, cu ajutorul unui vindrover, și lăsarea în brazdă timp de câteva zile, pentru uscare. Urmează apoi treierarea plantelor, cu ajutorul combinei dotate cu un ridicător de brazdă.